“Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.” Matei 17:20

Voi, Daniela și Flavia, cu ajutorul și harul lui Dumnezeu chiar mutați munții, iar noi suntem binecuvântare să aflăm că, în sârșit, putem scăpa de povara aceasta numită vaginism.

Povestea mea:
În Iunie 2016 m-am căsătorit cu bărbatul alături de care eram într-o relație încă din Noiembrie 2007. Dar datorită convingerilor mele referitoare la păstrarea fecioriei până la căsătorie, am amânat momentul cel mai intim de uniune. Când, în sfârșit, m-am simțit liberă că pot trece la pasul următor, mi-am dat seama că eu încă sunt blocată și nu pot lăsa nimic să treacă dincolo. Fizic, simțeam ca un zid gros și puternic care la cea mai încă atingere provoca o durere enormă, iar emoțional era un cumul de sentimente: nedumerire, confuzie, îngrijorare, dezamăgire, frustrare. Nu știam ce se întâmplă, credeam că doar eu trec prin așa ceva și de aceea nu am putut să vorbesc cu nimeni.

Dacă în primii ani după căsătorie primeam des întrebarea “Când vine bebe?”, după un timp aceasta nu a mai apărut deoarece credeau că noi nu putem avea copii. Treceau anii și majoritatea prietenilor aveau minim un copil, iar noi ne rugam la Dumnezeu să ne binecuvinteze și pe noi cu un prunc sănătos.

După ce am tot încercat cu speranța că se va schimba ceva, am început să caut ajutorul la ginecologi, psihologi, terapeuți, dar fără nici un rezultat. Problema încă era acolo, parcă nu se clintea.

În Ianuarie 2022 cer sfatul unui sexolog și aflu pentru prima dată de termenul vaginism, după ce mai primisem înainte alte diagnostice, dar nu dau atenție acestui cuvânt. Mă sfătuiește ce aș putea să mai încerc, dar am ajuns în același punct de unde am plecat. Mă învârteam în cercul vicios al neputinței și disperării. În august 2022 printr-o minune rămân însărcinată. Dar Dumnezeu îngăduie ca sarcina să se oprească din evoluție după aproximativ 6 săptămâni. Pentru mine, această pierdere a fost cel mai mare semnal de alarmă că trebuie să îmi vindec această traumă și să nu o transmit mai departe.

În Octombrie 2022 merg la controlul ginecologic în urma căruia mi se readuce în față termenul de vaginism și mi se recomandă un tratament cu botox sub anestezie generală. Refuz din start și merg acasă. Cu speranța că voi găsi o alternativă la tratamentul propus. La prima căutare pe Youtube apare Her Therapy Center și povestea incredibilă a Danielei. Plângeam și nu îmi venea să cred că nu sunt singura care trece prin asta. Eram șocată că deși ea postase mai multe vloguri despre vindecarea ei în urmă cu doi ani, eu am aflat de abia acum. În aceeași noapte i-am scris un mesaj în care îi spusesem povestea mea și îi ceream ajutorul. Răspunsul ei a venit spundându-mi că există speranță, există vindecare și cele mai apropiate disponibile pentru începerea tratamentului, prima dintre ele fiind 7 Noiembrie – ziua mea de naștere. I-am povestit imediat soțului ce descoperisem și am fost fericită să văd că mă susține și este de acord să mergem la Cluj pentru două săptămâni. Abia am așteptat să treacă această perioadă.

Vindecarea:
Iată că a venit ziua mult așteptată și împreună cu soțul meu am pășit în locul plin de har “Her Therapy Center”, el plin de încredere, eu mai puțin. Mi se părea ireal ca în două săptămâni să te vindeci de o problemă pe care o ai de ani de zile.

Am făcut cunoștință cu două persoane blânde cărora le puteai citi pe chip fericirea venită din suflet. Le-am spus povestea noastră și lupta pe care o dusesem cu vaginismul de cel puțin 6 ani. Daniela ne-a spus că vom parcurge această călătorie împreună și să nu îmi fie teamă de faptul că vom trece prin suișuri și coborâșuri, prin munți și văi, dar împreună cu Dumnezeu, îmi vor fi alături la fiecare pas.

A urmat prima zi de tratament. Mi s-a explicat cu mult calm și dăruire faptul că anxietatea este cea care a pus stăpânire pe gândurile și acțiunile mele. Am învățat că trebuie să verbalizez, să-i repet creierului adevărul până când va începe să creadă ceea ce spun și inclusiv reacțiile non-verbale, mimica să mă susțină.

După reușita acestei zile am înțeles câtă putere putem deține trebuie doar să o folosim. Au urmat alte zile în care abia așteptam să merg la centru, să fiu primită cu zâmbetul pe față și să continuăm ceea ce începusem. După prima săptămână simțeam deja regretul că va trebui să plec de lângă ele, de lângă sprijinul lor psihic și emoțional.

A mai urmat o săptămână în care Daniela și Flavia mi-au fost atât terapeut, psiholog, îndrumător, cât și surori de biruință. De fiecare dată când dădeam de greu, ele mă sprijineau sincer cu devotament și empatie. Cu fiecare sesiune mai puneam o cărămidă la îndeplinirea scopului nostru, până în ziua în care AM ÎNVINS!

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru felul în care lucrează prin aceste două ființe minunate și pentru faptul că le-am cunoscut și împreună m-au ajutat să mă vindec de ceva cu care mă resemnasem că voi trăi toată viața.

Dragile mele, vă sunt infinit recunoscătoare pentru răbdarea, dragostea, încrederea de care ați dat dovadă pe parcursul acestor zile și mă voi ruga lui Dumnezeu să vă dea putere să realizați tot ceea ce vă propuneți, să ajutați cât mai multe fete, femei și implicit familii. Iar voi să primiți însutit și să moșteniți viața veșnică!

Daniela și Flavia îmi veți lipsi enorm, dar sunt fericită la gândul reîntâlnirii, acolo unde ne va duce viața.

Vă mulțumesc.

Cu dragoste,
M
34 de ani