Atunci când am ajuns la Her Therapy Center, viața mea se năruia bucată cu bucată, și eu eram un spectator neputincios al acestei ruine. Eram în așteptarea unui verdict de la medici și nu aveam foarte multe speranțe că va fi unul favorabil mie. În plus, sufeream de vaginism de două decenii și nu mai vedeam nicio rază de speranță în privința vindecării. 

Căsnicia se destrăma sub ochii mei cu o viteză înfricoșătoare. De fapt, atunci când, printr-o minune, am descoperit centrul, am decis sa vin aici pentru mine, pentru că relația se deteriorase prea mult pentru a mai fi salvată. De vină era vaginismul și toate problemele care s-au sedimentat în timp peste această problemă. 

Îmi doream să mor și să îngrop cu mine toată durerea, rușinea, vinovăția. Mă simțeam vinovată pentru că respir încă și mi-a fost incredibil de greu să le scriu fetelor de la centru, deși nu mă cunoșteau. Răspunsul lor mi-a dat o gură de aer și a trimis prima rază de speranță. Și mai târziu, când am deschis ușa centrului, am știut într-un mod straniu că totul va fi bine, că viața mea va continua, deși părea ca se năruie.

Nimic n-a fost greu în timpul tratamentului, absolut nimic, deși venisem cu temerea că voi eșua, că eu voi fi cea care va distruge procentul de 100% cazuri vindecate aici. Am venit cu o povară mare de durere, cu frici de tot felul, slăbită de un tratament dur la care recursesem pentru a ține în frâu o boală care avansa. Iar aici am găsit ajutor, afecțiune, înțelegere și atât de multă pace! N-aș mai fi plecat de aici, pentru că fiecare zi aducea noi motive de recunoștință. În fiecare zi, chiar și în cele mai cenușii, am fost ridicată de credința uimitoare a fetelor de aici, și am știut că vorbele și dragostea lor veneau de dincolo de ele, de la Cineva care mă iubea și când mă simțeam de neiubit.

Când mă uit în urma, cele doua săptămâni îmi par un vis. Un dar neasteptat de la Dumnezeu și o ocazie de a cunoaște oameni pe care altfel nu i-aș fi întâlnit. Viața mea s-a schimbat exact așa cum s-au rugat fetele de la centru și când privesc înapoi, văd un șir lung de minuni. Mi-am recăpătat sănătatea și familia și ma bucur de multe lucruri pe care nu mi le imaginam înainte. Pentru ca vindecarea vaginismul chiar vine la pachet cu o nouă perspectivă asupra vieții.
 
Înainte de a scrie la centru, pentru a cere ajutor, am citit fiecare mărturie a pacientelor care au trecut pe aici, bucurându-mă de fiecare victorie, încercând să descopăr în ce anume constă tratamentul, întrebându-mă dacă voi fi în stare să trec prin el, temându-mă că pentru mine e prea târziu. Înainte de a prinde curaj cât sa scriu un email, mărturiile au fost gramul de speranța de care m-am agățat. Nu le cunosc, poate nu le voi cunoaște vreodată, dar întotdeauna le voi fi recunoscătoare pentru că au scris despre experiența lor. 

Mi-aș dori ca mărturia mea să dea curaj oricui va citi aceste rânduri cu aceeași disperare în care mă aflam eu, aflându-se într-o situație la fel de critică sau poate chiar mai rea.

Dacă te lupți cu vaginismul, nu citești întâmplător aceste rânduri. Nimic nu e întâmplător și niciodată nu am crezut asta mai adânc decât după întâlnirea cu echipa de la centru. Te îndemn să ceri ajutor și tu. Nu mai târziu, ci chiar acum. Nu cu teamă, ci cu speranța că viața va lua o întorsătură cu mult mai bună.  Dacă există încă locuri unde au loc miracole, acest centru e cu siguranță printre ele. Nu doar pentru că tratamentul chiar funcționează, ci pentru că fetele de aici au un Dumnezeu puternic, viu, care se atinge de vieți, de minți, de relații avariate și le face mai bune decât ne-am putut imagina vreodată. 

Mă bucur enorm să știu că vei trăi aceeași experiență a eliberării, tocmai pentru că am fost și eu acolo, pe tărâmul disperării și al rușinii. Și, pentru că vin de acolo, te asigur că drumul spre vindecare nu are nimic înspăimântător în el, chiar dacă anxietatea schițează câte un monstru după fiecare colț.

Mai mult, vei avea alături de tine o echipă minunată despre care, oricât de frumos aș vorbi, tot prea puțin aș spune. Fetele de aici mi-au salvat viața și acestea nu sunt vorbe mari. Nu îmi pot imagina în ce direcție ar fi virat viața mea dacă nu le-aș fi întâlnit. Știu însă că la Dumnezeu nu există “dacă” și știu că același Dumnezeu care mi-a văzut disperarea te vede și pe tine.
Și ce mi se pare cu adevărat minunat e faptul că două săptămâni sunt suficiente pentru a vindeca o boala cu care eu m-am luptat mai bine de 20 de ani. Acesta e cel mai frumos și mai rapid miracol pe care l-am trăit vreodată. 

Ela