Au trecut aproape 8 luni de când împreună cu soția mea ne luptăm cu vaginismul. Am avut urcușuri și coborâșuri, lacrimi, durere, confuzie, o grămadă de încercări nereușite, mici licăriri de speranță, dar niciodată o victorie reală.

De când am planificat venirea la tratament am fost convins că aici vom găși vindecarea și așa a și fost. Nu înțelegem mereu de ce trecem prin provocări grele, dar știm că atunci când răspundem corect suferinței, suntem umpluți de bucurie, speranță, pace și iubire.

Așa e inima mea și a soției mele după aceste două săptămâni: inimi pline de bucurie.

                                                                                                                                              Cu mulțumire,

                                                                                                                                              O.